Manchester intra in istorie, si nu pentru calificarea in semifinale, ci pentru inventarea noului procedeu numit: SEVEN HEAVEN. Din pacate pentru români, pe baza acestui procedeu, As Roma a avut de suferit. Si ce suferinta . . . asemanatoare meciului Middlesbrough - Steaua. As Roma a cazut psihic iar Manchester a simtit acest lucru, profitând si inscriind pâna nu a mai putut. De frica ? De razbunare ? Asta vom afla la urmatoarea intânlire dintre aceste doua echipa. Tin sa va atentionez: diferenta de aseara, de 6 goluri nu este reala, si din pacate, Manchester, ca echipa profesionista ar fi trebuit sa se multumeasca cu 5. 7 e umilitor, umilinta ce s-ar putea intoarce impotriva lui Manchester, dar pâna atunci Sir Alex Ferguson isi are fundul bine pazit. Si acum, dupa introducere, urmeaza adevaratul articol :
1. Fotbalul nu trebuie să-şi piardă niciodată romantismul. Să ne întoarcem în urmă cu 40 de ani, cînd Helenio Herrera punea la punct catenaccio-ul în Spania şi în Italia. Echipele au evoluat în sensul distrugerii acestui sistem. De fiecare dată cînd apare un mare jucător, încercăm să-l blocăm şi trebuie să găsim metode noi prin care s-o facem. De aceea şi este un mare jucător. Asta ar trebui să fie esenţa fotbalului: mari jucători care ridică lumea de pe scaune. Pe mine mă îngrijorează posibilitatea ca, la un moment dat, să încetăm să producem mari jucători care să umple stadioanele.
2. Trebuie să te sacrifici pentru a fi un jucător de top. Dar să nu faci cumva greşeala să crezi că, apoi, devenind antrenor scapi de sacrificii. Dimpotrivă, trebuie să te sacrifici încă şi mai mult ca tehnician. Trebuie să-ţi dedici tot timpul, zi de zi. Oricine trece de la cariera de jucător la cea de antrenor se alege doar cu un singur lucru din vechea meserie: poate să spună că a fost fotbalist.
3. Am avut zile proaste, dar întotdeauna mi-am revenit. Cînd eram la Aberdeen, am pierdut o finală şi luni, a doua zi după meci, le-am spus jucătorilor mei că e ultima finală pe care o mai pierdem vreodată. Şi aşa a fost. În zilele noastre, mai mult ca niciodată, ai nevoie de o motivaţie puternică. Trebuie să ştii cum să faci faţă dezamăgirilor, pentru că jucătorii nu simt la fel ca antrenorii după o înfrîngere. Trebuie să ştii să te descurci în astfel de situaţii.
4. Prea multe vorbe sînt periculoase. Sînt şedinţe de pregătire în care antrenorul vorbeşte tot timpul, iar vorbele lui se pierd în vînt. Îmi amintesc că atunci cînd eram fotbalist îmi doream să trecem la joc, dar antrenorul continua să se plimbe încoace şi încolo, vorbind.
5. Aşteptările pot fi prea mari. Nu există nici o dovadă că schimbatul des al antrenorilor aduce succesul. Nu e sănătos ca un antrenor să fie dat afară pentru că a pierdut patru meciuri. Mi-aş dori ca preşedinţii de club şi suporterii să aibă aceeaşi răbdare ca antrenorii. Dar cerem miracole pentru că fotbalul e emoţional.
6. Controlul asupra jucătorului e vital. Cînd am intrat în fotbal, nu existau agenţi de jucători, nici posibilitatea să fii liber de contract. În prezent, trebuie să facem faţă unei puteri tot mai mari a jucătorului.
7. Să privesc finala Real Madrid - Eintracht Frankfurt a fost o chestie de basm (n.tr. - finala Cupei Campionilor Europeni din 1960, Real Madrid - Eintracht Frankfurt 7-3). Eram ucenic la vremea aceea şi stăteam în sectorul rezervat elevilor. În seara dinaintea meciului, Eintracht şi Real s-au antrenat în Hampden Park, iar noi ne-am antrenat pe un teren din apropiere. Aşa că am putut vedea cîte ceva din pregătirea celor două rivale. Apoi am văzut meciul. Eu văzusem şi semifinala, cu Rangers, Frankfurt a cîştigat cu 12-4 tur-retur, deci ne-am gîndit că jucătorii lui Eintracht sînt foarte buni. Dar au fost măcelăriţi! Meciul acela reprezintă visul fotbalului european!
8. Jucătorii sînt cea mai importantă armă. Unii preşedinţi sau oficiali se aşteaptă să cîştige titluri în fiecare zi. I-aş spune oricui vine în fotbal să uite de politică şi de alte preocupări periferice şi să se focalizeze pe postul din club şi să se concentreze pe echipă.
9. Dezamăgirea este un factor motivant. Am fost şocat de eliminarea noastră din Liga Campionilor, anul trecut. Da, am avut o mulţime de accidentări şi de tineri jucători fără experienţă europeană. Dar tot a fost un şoc. Nu vom mai ieşi din faza grupelor anul acesta.
10. În 1999, deşi am cîştigat Liga Campionilor, cea mai frumoasă amintire a mea este semifinala. În termeni de fotbal european, astfel de meciuri au făcut din Manchester United ceea ce este. Am remizat 1-1 pe Old Trafford şi am mers pe Delle Alpi, unde Juventus n-a pierdut nici un meci în cupele europene. După 15 minute, eram conduşi cu 2-0 şi am cîştigat cu 3-2.
Sir Alex Ferguson e membru al comisiilor tehnice ale UEFA, al forului antrenorilor de elită şi lider onorific al Departamentului Antrenori al UEFA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu